Ne trezim dis-de-dimineata cu planuri mari. Astazi vom ajunge in Tatopani, la izvoarele calde despre care deja am citit si auzit ca sunt un miracol. Ne imaginam un Herculane de altitudine mai ridicata; gaoacele cu apa fierbinte de pe malul Cernei ar trebui sa fie similare, su poate nu? Ramane sa descoperim.
Nu ne vine sa iesim din frumoasa si dichisita noastra camera, de departe cea mai frumoasa de pana acum - cu covor pe jos, asternuturi si cuvertura pe pat, apa calda la robinet, o adevarata desfatare la 3500 de metri altitudine. Strnagem totusi rapid rucsacii si iesim pentru micul dejun in sala de mese in care ne-am relaxat si ieri dupa amiaza. Porridge cu mere, desigur, pentru mine, ou fiert si tibetan bread cu gem si unt (de yak) pentru Cora, ceai negru cu lapte si speram sa fie rapid pentru a putea pleca cat mai repede. Timpul, modul in care se scurg orele aici este complet diferit de perceptia noastra de acasa. Pentru a fierbe ouale, e nevoie de foc. Pentru a face focul, trebuiesc aduse surcele si cateva lemne de afara. Umede, desigur, deoarece azi noapte a fost frig si roua rece de diminetata, bruma, s-a infiltrat in magazia de lemne.
Obtinem micul dejun dupa mai bine de o ora, deoarece suntem primii care cerem ceva cald si e nevoie de timp. Ne adaptam, vom merge ceva mai repede pe bucata urmatoare si recuperam noi cumva. De ce sa te grabesti cand esti aici, unde timpul nu curge de cateva secole? Mi-as dori sa ajungem sa plecam undeva fara limita de timp si program pregatit dinainte, dar in sistemul nostru cred ca asa ceva nu exista. Mai exact, trebuie schimbat sistemul, trebuie schimbata paradigma, nu doar gasite solutii de a carpi existentul.
Sunt in continuare uimit de modul in care localnicii inteleg sa isi izoleze casele: cosul principal este din tabla, tras prin mijlocul casei (ceea ce nu e neaparat rau, poate fi o sursa de caldura) dar, nefiind in nici un fel izolat, toate spatiile beneficiaza de o doza generoasa de fum. Ma tot gandesc, oare de ce nu dau atentie acestor aspecte? Ar fi atat de simplu sa aplice un strat de lut cu apa si sa il refaca la cateva luni, decat sa indure zilnic frigul si fumul. Ne tot gandim ca explicatia este de natura religioasa; confortul fizic, de care noi occidentalii suntem atat de dependenti, este tratat cu deplina detasare de budisti, pentru care este pur si simplu neimportant. Sunt convins ca si in traditia crestina, in ortodoxismul initial, acest aspect este tratat cu nepasare (ascetismul este prezent), diferenta esentiala insa o reprezinta evolutia diferita pe care au avut-o popoarele Confortul si evolutia spre bunastarea materiala au facut ca incetul cu incetul religia sa fie luata "mai usor" in Occident, sau chiar sa dispara de tot, pe cand in zona asiatica, unde nu putem vorbi de bunastare generalizata, credinta este onmiprezenta, parte integranta a ritualului vietii zilnice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu