Primii pasi in Asia i-am facut prin Delhi, unde am si facut o escala de 3 zile pigmentata cu chicken curry, paneer si milk tea. Cei 20 de milioane de locuitori din Delhi par a-si duce viata pe strada iar lupta pentru supravietuire este constanta nu doar la oameni, dar si la caini, maimute, vaci sau veverite. Contraste neimaginabile intre vechi si nou, intre britanic si indian, intre cei ce-si duc traiul pe strada sub o copertina de frunze de banan si cei din centrul financiar - daca ma gandesc bine nu am acceptat rational multe din imaginile din Slumdog Millionaire, dar acum pot revedea filmul cu alti ochi.
Pe 6 noiembrie, dimineata, am aterizat in Kathmandu pe o vreme superba, cu planul de a petrece 3 zile vizitand orasul, dupa care sa plecam spre Annapurna. O usoara schimbare de strategie si plecarea se precipita la recomandarea unei agentii locale, pentru a profita de fereastra de vreme buna care se anunta; imbunatatim de asemenea si setup-ul initial : vom avea ghid, iar Hori, ca si trekking guide, se dovedeste a fi un super pasaport pentru descoperirea Nepalului.
Plecam asadar pe 8-noiembrie din Kathmandu, echipati pentru 3 sezoane si 5500 metri altitudine - fara porteri, ca sa simtim traseul - si timp de 6 ore ne uitam pe geam cum in fata noastra se schimba peisaje magnifice, o combinata de rauri de munte, bananieri si portocale, varfuri inzapezite si populatie multicolora. Nu ne depaseste nimeni pe traseu, totusi viteza medie nu depaseste 25km/h. Este o realitate de care trebuie sa tinem cont si in planurile viitoare.
Circuitul propriu-zis incepe la BesiSahar (800m) cu vizarea permisului de Annapurna Conservation Area si primii kilometri pe drumul forestier spre Bhulbhule. Zilele trec rapid, urcam usor spre 4000 metri strabatand regiuni din ce in ce mai aride, desertice chiar in anumite locuri. Traversam lantul Annapurna dinspre sub spre nord vest la 5400metri, prin pasul Thorung La - cel mai inalt punct din traseu - si continuam marsul pe latura vestica a masivului, deja la altitudini de sub 3000 metri si clima tropicala.
Abordam motorizat cateva zeci de kilometri cu un local bus (foarte similar montagne russe, fara centura de siguranta insa) si ajungem in zona aproape mediteraneeana de la Tatopani, izvoarele calde, unde facem baie in aer liber, ca pe malul Cernei. Ultima zi de trekking sfarseste in Nayapul, de unde de imbarcam in local bus spre Pokhara. Spre satisfactia mea, Hori obtine un loc pe acoperisul foarte aerisit al bus-ului, de unde pot admira privelistea si partenerii de trafic care trec razant pe langa noi.
Deja ajunsi in Pokhara suntem in civilizatie, cu Internet wifi, friptura de pui si laundry service. Apa curenta, apa calda, bere - toate atributele asteptate de la un oras turistic, principalul punct de plecare in circuitele din zona Annapurna. Relaxare, shopping, telefon acasa si tourist bus spre Kathmandu. Hori a plecat deja inaintea noastra, ne descurcam singuri sa regasim hostel-ul ShangriLa - GPS-ul este intr-adevar una dintre inventiile de salutat si respectat in conditii de acest gen.
Pe zile, pe momente, pe altitudini si coordonate GPS, in posturile din zilele urmatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu