De-a lungul experientei asiatice am evitat sa vorbim despre el, mai putin scurtele telefoane sau sms-uri prin care sa ne convingem ca inca il mai avem acasa. In schimb ne-am holbat la toti copiii de pe drum, le-am facut poze dupa poze si le-am dat bomboane. Candy, rupees, namaste - micii nepalezi au invatat repede ca orice strain stie aceste cuvinte. O bomboana le face ochisorii sa sticleasca, rad cu trofeul strans in pumn si o iau la fuga sa il puna in siguranta. Noi ramanem cu imaginea, eventual cu o poza si cu gandul acasa.
Alex face astazi 20 luni. Mi-as fi dorit sa continuam peregrinarea dar avem cateva motive mai puternice de a fi acasa - el este motivul principal. Si totusi, ma uit cu jind la un calendar in care vad ca peste alte 20 luni vom putea pleca impreuna, oriunde in lume. Deja va fi baiat mare, cu mai mult de 3 ani la bord.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu